Privind Deasupra Clipei – Cap.I Beyond The Moment
Darrell Peter Borza
Stateam la cafeneaua din apropiere, sorbind o foarte scumpa bautura, a carui nume avea atatea cuvinte incat le-am uitat pe toate. In fata mea se afla un ziar, plasat acolo doar pentru efect, mascand distractia mea favorita de a privi oamenii.
In aceste vremuri, a fi psihic nu este un lucru unic, si confera o cu totul noua particularitate observarii oamenilor, caci eu nu caut sa aflu secretele oamenilor, ci sa-i stiu pe cei constienti ca ii simt. E usor sa ‘simt’ o persoana a carei energie trece pe langa mine, oamenii fac aceasta tot timpul, inconstient. Ochii si simturile imi alunecau mereu catre o tanara femeie aflata in coltul dughenei, cu privirea fixata in ceasca de cafea de parca isi citea norocul in zat. Privirea ei s-a ridicat si mi-a intalnit ochii, dupa care si-a indreptat atentia catre tejghea si sirul de dependenti care se aduna aici zilnic, ca si mine.
De fapt eu vin arareori aici, caci prefer sa-mi prepar singur cafeaua, dar m-am trezit devreme cu senzatia ca trebuie sa ies afara si sa fiu printre semeni in aceasta dimineata. Faceam asta de destula vreme, ca sa imi urmez intuitia si inspiratia.
Simturile mele erau in alerta maxima, ceea ce in general insemna ca ceva sau cineva urma sa apara in viata mea astazi pentru un motiv.
Simteam ca fata era motivul. Parea destul de tanara ca sa se afle aici asa devreme, poate cincisprezece sau saisprezece ani, dar avand un chip ce reflecta maturitate, cu mult peste anii trupului ei, aceasta fata a cunoscut suferinta, si totusi energia care o inconjura reflecta culorile unei persoane luminate, cu o intelepciune educata, de tip spiritual. Era scunda cu parul castaniu tuns scurt, ochi verzi si cu constiinta scopului prezentei sale in acest loc. Continua sa arunce priviri catre tejghea, catre mine, si inapoi in ceasca sa. Astepta sosirea cuiva. Mi-am folosit simturile pentru a incerca s-o scanez, insa bloca orice astfel de intruziune, dar era constienta de prezenta unei minti similare in incapere. Aceasta se dovedea intrigant, si m-am bucurat ca ma aflu aici, desi nu stiam inca de ce.
Suvoiul de oameni se misca intr-un mod ce parea o rutina atat pentru clienti cat si pentru angajati, cu obisnuitul si uzualul monolog murmurat de “buna dimineata” si “sa aveti o zi frumoasa”. Am observat ca fata privea in sus la fiecare noua sosire, si simteam valuri ale energiei sale cu fiecare noua intrare. Era dificil totusi sa-mi dau seama cu precizie care era natura ei, teama, anticipare, un iubit poate. Dar, cu siguranta, era un gand puternic in spatele puterii sale.
M-am intors la cafeaua mea, pretinzand ca citesc ziarul.
Am fost brusc scuturat din gandurile mele, simtind o prezenta intunecata intrand in magazin, ca un nor de furtuna printre cei luminosi si puri, un om inalt, vârstnic, trecut de saizeci de ani, intra si se apropie de tejghea, zâmbind in timp ce comanda.
Timpul îndelungat in care a discutat cu ospatarul, indica o comanda multipla, printre pālāvrageala inutila a amandurora.
Era chel, cu sprancene stufoase, si emana o energie in totala contradictie cu zambetul si atitudinea lui, aceasta era o comportare studiata, in care era pusa gandire si energie controlata, pentru a crea o masca a sinelui.
Ochii mei se indreptara catre fata, ochii ei erau atintiti catre el, si devenisera de otel in expresia lor, fara sa clipeasca si nemiscati de la el. Energiile ei se ondulau acum din cap pana’n picioare, devenind mai intunecate cu fiecare val, era ca si cum as fi privit un tsunami formandu-se. Aceasta era destinatia asteptata de ea, si nu venise aici ca sa intalneasca un iubit sau un prieten. Aceasta era ceva ce nu simtisem si nu vazusem in patruzeci de ani de lucrari si experienta cu energiile, eram aici sa fiu martor la ceva nou.
Am incercat sa-i examinez emotia, si am fost literalmente aruncat inapoi din nou, ca si cand as fi fost trantit intr-un zid de un pumn zdravan. Respiratia mea fu taiata de puterea si intensitatea loviturii. Ochii mei se napustira catre obiectul privirii ei de laser incremenite.
Puteam vedea clar ca el o simte, dar era absorbit in sarcina sa. Il afecta ca un tantar bazaind in spatiul sau, convulsii subtile si gesturi de iritare ale mainii incepura sa apara. Eram uluit ca ceilalti nu simteau nimic din asta, dar la o privire mai atenta, am observat cum oamenii se departau de el inconstient, chiar dandu-se la o parte din calea lui, pentru a ajunge la tejghea. Era un joc subtil interpretat, dar actul dramatic final nu era departe in timp si spatiu. Orice era ceea ce se intampla aici, cu sigutanta era “Momentul spectacolului” aici si acum.
Mi-am schimbat pozitia astfel incat sa-i pot vedea pe amandoi nestanjenit, resemnandu-ma la rolul de observator, si fiind pus la locul meu de o ochire rapida a ochilor fetei catre mine, in timp ce ma miscam. Am auzit-o cu adevarat in mintea mea: “nu te baga”, si i-am raspuns “Am inteles”, fara formarea constienta a unui gand. Aceasta se desfasura intr-o arena de energii cu care nu eram inca familiar, si de care ma indoiesc ca multi de pe aceasta planeta erau. Cu toate acestea, ma simteam cumva privilegiat ca puteam fi martor la ea.
Puteam vedea energiile fetei la fel de clar precum puteam vedea scaunul pe care sedea. Un fascicol de lumina alba aurie ii intra prin cresetul capului, corpul ei era inconjurat de o aura de lumina alba, dar de la talpile ei venea o energie neagra in sus, prin corpul ei, rotindu-se in chakra inimii, si miscandu-se in sus pana la cel de-al treilea ochi al ei. Energiile intunecate erau sageti ca laserele, si tinteau de la ea direct in chakra inimii batranului. Ochii ei nu tradau nimic din ceea ce se intampla, nici corpul ei, parea sa fie doar o femeie tanara sezand acolo, uitandu-se pierduta in gol, asa cum toti vedem din cand in cand, si ii spunem “a fi cufundat in ganduri”.
Omul se simtea foarte inconfortabil acum, transpirand si miscandu-se in ceea ce apareau ca miscari spasmodice, incarcand cu disperare sa-si ascunda disconfortul. Atitudinea lui studiata incepea sa se clatine sub stresul pe care il simtea. Ceilalti din jurul lui largeau cercul, ca atunci cand cineva are un atac cerebral sau de inima, cand simturile ne spun sa ne indepartam pentru ca ceva foarte personal se intampla. Barbatul se uita imprejur dupa sursa acestui disconfort, caci pana in ultima clipa cautam in afara, inainte sa ne resemnam realitatii ca totul este inlauntrul nostru. Intotdeauna este inlauntru.
Apoi ochii lui o vazura pe fata, si inclestarea fu inseparabila, cei doi erau Unul acum. Fluxul emanand de la ea ajunse cu viteza luminii, si mai rapid in legatura lor, iar pe buzele lui aparu un ranjet care imi dadu fiori in toata fiinta, prea larg pentru a incapea in sira spinarii. Acest barbat era agresorul ei de ani de zile, hotul inocentei sale, si calaul mintii ei. Trebuii sa privesc in laturi sa-mi calmez greata din stomac si repulsia din minte.
Am privit din nou la ea, si erau sapte globuri de lumina in jurul capului ei acum, cu razele aliniate la crestetul ei, acestia erau ceilalti pe care ii abuzase, am stiut ca acesta era adevarul aici. Laserele din ea deveneau mai usoare, pe masura ce aura batranului devenea o mocirla de chin tulbure, intunecat. Nu mai putea suporta, suiera in durere, in timp ce fata lui se stramba si se contorsiona in furie chinuitoare, cazu la pamant tinandu-se de piept, pe cand privitorii stateau inghetati pe podea. Intr-un ultim urlet de durere eterna, intra in tacere, iar tipatul infiorator isi suna ecoul in mintea fiecaruia, umpland micul magazin ca un suflu incapabil de scapare. Omul cazu mort, rasucit si inghetat intr-o contorsionare oribila, care va trezi din somn pe fiecare privitor, pentru saptamni de zile.
M-am uitat la fata, si am vazut constienta intorcand realitatea in ochii ei, ea se intoarse si privi din nou in ceasca de cafea, o lacrima formandu-se in ochii ei. Aura ei era pura, alba, calma si senina, cu fire de aur si albastru aparand si disparand in puritatea ei. Se uita la mine, ochii nostri se inclestara, teama se strecura in constiinta mea. Cuvinte din mintea ei se scursera in mine: “Fii pe pace, asa cum sunt si eu, si batranul de asemenea”.
Am pasit pana la ea si m-am asezat, n-am schimbat nici un cuvant in timp ce s-a desfasurat restul, politia suierand cu sosirea paramedicilor, oameni tipand si plangand, unii alergand in jur in confuzie si panica. Am auzit paramedicul spunand politiei ca fusese un atac cerebral sau atac de cord, sau amandoua, care au cauzat pozitia contorsionata a omului si grimasa inghetata pe fata lui. Staturam acolo ore in sir in liniste completa, pana cand totul fu restabilit la fel cum fusese inaintea acestui eveniment. Pana si managerul se calma dupa panica la care se astepta sa urmeze dupa un deces survenit in mica sa cafenea.
Am parasit magazinul impreuna si ne-am plimbat pana la un parc din apropiere. Acolo am vorbit pana cand noaptea ne-a invaluit, si am plecat fiecare pe drumul lui. Mi-a cerut sa nu dezvalui niciodata conversatia noastra, ce fu una de o natura personala.
Fata ma ruga sa pastrez secretul discutiei noastre, iar eu ii jurai ca asa voi face, dar trebuii sa explic natura si scopul acestei noi si evoluate abilitati de comunicare umana de astazi.
Ea il ucisese pe barbat? Asa crezusem cand ma aflam in cafenea, la fel ar fi crezut si politia daca vedea ceea ce ochii si simturile mele vazusera, dar ei nu putusera sa vada. Am acuzat-o de asta la inceputul discutiei noastre de mai tarziu. Mie imi paruse a fi crima prin energie controlata.
Cu toate astea, gresisem in obsevatia mea, si curand aflai de ce, si mult mai multe. Ea si altii fusesera molestati de catre acest om, profesor timp de multi ani, sub amenintarea de a le face rau familiilor lor, daca ar fi dezvaluit aceasta oricarei persoane, mergand pana la a le urmari si fotografia familiile, pentru a-si asigura accesul la ele.
Nu e ceva neobisnuit in cercurile de oameni alienati, si odata ce un copil traieste cu o frica de moarte de un astfel de eveniment, el reprezinta o tortura pentru multi ani.
Fata imi confirma ceea ce observasem, si nu fusese razbunare, iar moartea lui nu fusese altceva decat propria lui alegere in aceasta experienta, nu trebuia sa moara dar facuse aceasta alegere. Nu fusese un act de manie sau ura, ci unul de auto purificare si iubire de sine. Fusese un act de salvare de sine.
Ceea ce putusem observa in matricea energiei ei, fu o mare parte a rolului chakrelor din noi, pe care le-am vazut intotdeauna ca centre de procesare a energiei care intra in noi, dar ele ne ajuta si in controlul energiei pe care o emitem in exterior. Cele cinci simturi pot de asemenea emite energie si senzatii, dupa cum pot sa si primeasca. Suntem alcatuiti sa functionam in ambele moduri, in integralitatea constructiei noastre.
Si ea se trezise in acea dimineata mai devreme ca de obicei, si se simti obligata sa viziteze cafeneaua, ceea ce nu-i statea in obisnuinta, dar isi urma intuitia, fiind foarte natural pentru ea sa faca asta, asa cum fac cele mai multe persoane abuzate.
Pentru ca prin experienta abuzului, biologia si abilitatile mintii sufera evolutii cuantice, iar rezultatele pot fi similare celor dobandite dupa o viata de practici spirituale. Fetei ii fu dat sa poarte multe palarii in tanara ei viata, de catre puterile care o controlau. In cercurile spirituale era numita copil Indigo sau Cristal, la scoala era numita de profesori anti-sociala, si ciudata de catre elevi. Acasa i se spunea in multe feluri, dar putine erau magulitoare.
Invatase singura sa mediteze, citise carti despre practicile spirituale, carti stiintifice despre fizica cuantica, si de biologie si psihoterapie. Isi hranise mintea cu un apetit sincer pentru cunoastere, caci cunoasterea insemna putere, iar puterea o va ajuta sa se elibereze din inchisoarea ei. In timpul abuzurilor, fusese o maestra a experientelor in afara din corp si pleca.
Dar, lucrurile se schimbara mult in Univers si in evolutia rasei umane. Sub nasul comertului aglomerat al vietii, si al oamenilor toleranti, o noua specie evolua in mijlocul nostru. De secole se vorbise de aceasta cale a evolutiei, numita adesea “Calea”, dar niciodata nu paruse ca va fi realitatea noastra.
Precum profetul atat de ocupat sa scrie despre ea, care nu reuseste sa observe ca apare in mijlocul nostru.
Ceea ce s-a intamplat in acea zi, fusese returnarea catre batranul om, a ceea ce ii apartinea exclusiv, fata ii inapoiase toate emotiile pe care barbatul le lasase in ea, sapate in sufletul ei si infierate in mintea ei, simtamintele de teama si groaza care nu fusesera niciodata ale ei, sa le experimenteze si sa le pastreze. In acea raza laser de emotie, ea ii inapoiase pur si simplu ceea ce el ii lasase atat de nepasator in grija, ramanand asa cum el o gasise initial, cu inocenta ei neingropata si nepatata de noroiul dorintelor lui ajunse la nebunie. Caci inocenta nu poate fi pierduta, ci doar ratacita in intuneric.
Cand tot ceea ce barbatul o facuse sa simta se intoarse in mintea lui, fu mai mult decat acesta putea indura, mai mult decat isi facuse vreodata timp sa considere, si fu peste puterile lui sa traiasca cu acea suferinta oribila, astfel incat hotari sa nu mai traiasca, iar in ultimul sau moment constient, barbatul auzise ca fusese iertat cu adevarat. Totusi, alese sa plece, deci fata nu purta nici o vina sau remuscare, nici o crima nu fusese comisa.
Ea imi explica mie si ei insesi ca aceasta era ordinea lucrurilor acum, si ca rasa umana va vedea acum adevarul justitiei, si va fi condusa spre actiuni corecte, si spre gandirea in acest cadru, al returnarii simtamintelor catre proprietarii lor. Fusese calea celor ce venisera inaintea ei, numiti sfinti, mesia, divinitati, dar acum este calea noastra a tuturor. ADN-ul avea un nou cod si noul camp energetic al codurilor foarte evoluate, emis de catre ele, forma geometria sacra a modelului perfect. Facand posibile evenimente precum cele la care fuseseram martori in aceasta dimineata. Aceasta reprezinta, referitor la moarte, asa-numita “viata noastra derulata in fata ochilor nostri”, a vedea prin simtaminte cum am facut pe fiecare persoana din viata noastra sa se simta, in interactiunea noastra cu ei. Returnarea catre ei a produsului gandurilor si emotiilor lor catre noi.
Totusi, moartea nu trebuie sa mai fie catalizatorul pentru aceasta revelatie. Aceasta ne permite de asemenea sa aratam in moduri foarte reale, aprecierea iubirii si amabilitatii care ni s-a acordat, matricea trimite si iubire nesfarsita de la ochi la ochi, precum se intamplase in cafenea.
Au trecut patru ani de la acea zi, si nu mai vorbiram fata in fata din acea zi. Fata va absolvi colegiul in curand ca si consilier pentru persoane abuzate, facand ceea ce spusese in acea zi ca va face, si anume sa invete si sa trezeasca pe oricine va putea, la aceasta realitate dinlauntrul lor, si sa se conecteze cu cei treziti prin propriile lor experiente, asa cum se intamplase cu ea. A aparut un “nou serif” pe planeta Pamant, facandu-i pe toti ceilalti depasiti.
Tanara femeie imi ceru sa scriu o carte despre toate astea, iar acesta este “cuvantul inainte”. Ea se afla undeva, in lume, si pretutindeni, si arata la fel ca multe tinere si tineri, asa ca fiti grijulii cu ceea ce lasati in vietile altora, caci va va fi inapoiat, fiindca va apartine.
